Sa va traiasca Karina Mada, sa aibe o viatza frumoasa frumoasa, sa fie sanatoasa, vesela si voioasa!!!!Felicitari din suflet!!!!!

Este atat de frumos cantecul asta si-mi merge atat de mult la suflet incat trebuie sa-l pun aici!Doamne ajuta

iar filmultzul asta il pun pentru ca m-a ajutata sa iau cea mai grea dar si cea mai potrivita  decizie a vietzii mele de pana acum

Si vad ca totul continua in halul asta rece si trist.
Un alt in vitro, al treilea, un alt esec, de data asta cu o perspectiva si mai sumbra decat data trecuta.
Acum pe ce drum sa o iau? Data trecuta stiam exact… aveam planul facut, inima intarita si lacrimile oprite in piept pastrate pentru o ocazie de fericire, si o mare speranta. Acum sa fac ce?
Poate o sa-mi gasesc ca hobby hulirea lui Dumnezeu pentru ca asa cum spunea o prietena credincioasa ‘Poate ca Dumnezeu nu vrea un copil pentru tine’.S-a gasit deci vinovatul , ramane sa arunc cu pietre. sau sa ma potolesc sa nu aplec urechea la astfel de vorbe ce merita, poate, doar o stare de perplexitate a sufletului si mintii
Sau poate ar trebui sa ascult lectii de viatza si moralitate de la persoane care habar nu au despre ce este vorba dar au mereu un sfat pregatit, de multe ori acelasi. Ar trebui sa inteleg odata pentru totdeauna ca pe lumea asta sunt frustrati care le stiu pe toate si au leac pentru tot. Si poate ca ar trebui sa-mi iau pozitia corecta in banca si sa ascult discursul patimas si artistic dar care nu ma atinge. Ce poate atinge un om cronic trist? O lectie de viatza data gratis la telefon scurt intre doua bucati de friptura de o gospodina? Din fericire imi pastrez calmul si-mi zic in cap ‘vezi ca se poate si mai jos decat unde esti tu’.
Poate ar trebui sa imi zic, cliseatic ca se poate si mai rau, ca-s alte rele si mai si pe lumea asta si asa sa-i constientizez ‘frumusetzea’ si sa ma simt fericita. De parca fericirea isi are resursele in aflare nefericirii altor. De parca fericirea mea e data de suma nefericirii altora.
Si ma retrag in mine iarasi si din nou, macar aici mi-e totul familiar, aici cunosc destul de bine totul si aici mi se intelege situatia. La urma urmei am atata putere, la urma uremi am mai primit palme de la dstin, la urma urmei m-am ridicat de fiecare data. Si uneori privesc la fiecare cicatrice si stiu exact ce-am invatzat. Si penru ca predictia viitorului paote fi facuta prin analizarea comportamentelor anterioare pot zice ca am mai adunat o cicatrice, mica, infima, privita din cer…

** Catalin, sotzul patoanei**:):)

**treaba facuta a la romanika, adica prost da funny**

** marcaj stradal cu model**

**tata+tata+love**

**doar pentru curajosi**

**una din categoriile la care nu ne intrece nimeni: marcajele rutiere**

**Romania, the land of choice**

**tare e greu sa te decizi**

**cum, si asta?**

**o groaza intr-unu**

Cu ceva vreme in urma tocmai ce descalecasem din masina in parcarea Spitalului Universitar din Brussel, parcare mare, imensa, grand ca sa-i zic asa cu doua intrari ambele detaliate cu cate o bariera. Io folosind mereu aceeasi intrare n-am bagat de seama ca mai exista o bariera pana nu a venit ea si mi-a amintit.

Bon, am facut ce face tot omul in parcare (si aici nu ma refer la nevoile fizice lol) am luat tiketutzul de parcare, am parcat masinutza, am coborat, am inchis usile, mi-am montat capu’n jos si am pornit spre intrarea spitalului( imi trebuia doar o stamplia de la medic deci toata operatiunea ar fi trebuit sa se desfasoare foarte repede). Bon si incep sa merg, stangu- dreptu, manutzele si ele se miscau ritmat inainte inapoi, tocmai ce incepusem sa-mi cant in cap ‘calul din marlboro”(v-am zis ca am ca hobby play-listul vama veche pe care mi-l desfasor in propria-mi tartacutza cand sunt eu cu mine insumi) cand vad o masina intrand in parcare (cealalata parcare, aia de care eu nus tiam). Imi amintesc chiar ca ma uit si vad asa ca-n vis cum omul isi ia biletul si se ridica bariera, emisferele mele cerebrale dadeau tot inainte cu  melodia mea, eram deja pe la jumatatea cantecului termnasem soloul de tobe cand aud (tot ca prin vis, deh varsta ce sa-i faci) ‘Madamme, madammme, attention!!!!!!!!!!……..si apoi simt o lovitura in moalele capului (si sa fi masurat bariera aia moalele capului meu nu ar fi gasit cu asa exactitate moalele moalelui capului)..in momentu ala (pt ca-s fata dasteapta ce pana me) decid sa nu ma opun ci urmaresc bariera in ritmul ei descendent, pana ma rastorn pe caldaram … o fractiune de secunda a fost linsite totala (e drept ca mi  e terminase si cantecul) apoi au inceput zgomotele….de la pacanit de urechi la vocea unei doamne care zice intr-una ‘oh la la! oh la la!’….a , si pe langa zgomote mai vedeam si culori…reusesc sa-mi aduc mainile la cap sa ma verfic de vro spargatura cand simt usor cum ma dezlipesc de asfalt si ma ridic…imi zic, ‘Gata copii, atat mi-a fost dat, va parasesc lovita  fatal de-o bariera’….da nu reusesc sa ma ridic prea mult ci cca 1 m60 …si iata-ma iar cucuruz stand pe picioarele mele…mai balanganind e drept da totusi….

Eram incercuita de trecatori vro 5-6 sa fi fost, toti balmajind ceva in franceza (io si franceza mai avem de discutat), ma intrebau oamenii cred daca sun ok, daca ma doare, daca se scurge sange chestii din astea de prim ajutor ..oamnei dragutzi dar eu crapam de rusine deja…La mine asa-i daca nu mor gandesc imi merge tartacutza si mi-e mereu frica sa nu ma fac de ras (poate si unde le comit atat de des..). Verific de cinspeori cu mana vad ca nu curge sange, le multumesc oamenilor de ajutorul acordat, si ma indepartez……..nu mi-a mai rebuit nici spital nici hartie nici stampila nici nimic, mi-a ajuns faptul ca intr-u spatiu atat de mare, in parcarea aia imensa si atat de bine semnalizata mie mi-a cazut bariera in cap…

Prin mai 2002 ma retrasesem la matusi-mea in vastele ei apartamente sa invatz pentru licentza. Licentza grea la stat subiect greu grafice si cercetari mi-au obosit cerebelul si nu mi-au dat de stire, altfel poate reuseam sa iau masuri.
Unde ma refugiasem eu erau localizate matusa si vara-mea (la vremea aia de vreo 6 ani in clasa 1-a). Unchimiu fiind plecat pe mare ramasese stabilit ca intr-o zi de luni matusimea sa se duca pana la Constantza dupa neste chestii si io sa raman in charge asupra copilului.
Directivele erau clare, in dimineatza respectiva trebuia sa o scol pe vara-mea, sa o imbrac sa o duc in fatza blocului unde venea tatal unei colege sa o ia in drum spre scoala. Pe masa din bucatarie imi lasase matusa-mea 500 de mii (de lei vechi sa am in caz de fortza extrem de majora)

Io m-am nascut insa cu (!) cultura mea, si mintea mea-i uneori legata si infratzita cu a uneia care iese dimineatza la 5 din Bamboo.
So, ma trezesc in ziua cu pricina, la timp, ma admir in oglinda cum arat in pijamaua matusimii, imi observ parul ca al lui Michael jackson in concert cu Jackson five, fatza naspa cam tot ca a lui, imi adun fortzele, ma duc o scol pe Elena, ii dau un pup ca tare o mai iubeste mama cioara, ii dau sa manance, ii controlez ghiozdanul pe hol si mi se pare ca aud ca prin ceatza ‘Onusica am ascuns banii de la mami!Nu vrei sa-i cauti?’ Nu dau atentie da tare ar fi trebuit c-mi zic in gandu-mi copil cu pofta de joaca….

Bon, decid ca nu mai am timp sa-mi pun tzoale mai vestive pe mine, infasc cheile (usa de la casa fiind automata, o data afara aveai nevoie de chei sa te poti intoarce). Ies din apartament si ma preling in pijamale (albe cu baloane roz si mov, mai mari cu nu stiu cate numere ca io am doar 1.60 matusimea 1.80), papucei maro cu blanitza (era mai da ramasesem pe ora de iarna cred). Totul decurge super de la etajul 4 la parter, ies din bloc, vine omu ia copilu, dau sa intru inapoi in scara blocului (era interfon). Si….constat ca am in maini cheile de la masina (n-aveam nici macar permis deci era nasol daca intram in trafic)
In acel moment m-am simtit cu mult peste limita de penibilism permisa de lege si m-am intrebat simplu si concis ‘Ce draq ma fac?’. Nu puteam intra nici in bloc nici in casa la 11 trebuia sa iau copilul de la scoala so.. oh my God!

Ma apuc sun la intrefon imi raspunde aia de la doi de statea mereu acasa (avea doi dogi germani si trebuia sa stea cineva cu ei), ii explic problema si o rog sa-mi dea voie sa dau un telefon sa vad unde-s cheile de rezerva. Femeia miloasa, cu suflet bun ca asa-s astia de iubesc cainii imi lasa telefonul pe palier doua minute.
Sun la bunica-miu ii explic situatia omu intzelege perfect (ca de obicei) si-mi raspunde punctual la intrebare cu un ‘Pai bine ma tata mai unde ti-e capul? De cate ori ti-am zis  sa fii atenta………’ ma abtin sa-i raspund (pentru simplul motiv ca era singura mea sperantza) si astept rabdatoare pana-mi zice ’Cheile sunt la celalat bunic in 1 mai !’si-mi promite ca-l suna pe om sa-i zica ca viu dupa chei
Acu imi trebuia un mijloc de transport gratis din Aviatiei in 1 Mai (notta bene eram in pijamale, papuci fara bani). O iau la pas spre statia de metrou unde asteptau taxiuri de obicei, ignor privirile oamenilor, si incep sa cantaresc posibilitatea de a deveni Emo in zilele urmatoare pentru a nu mai fi recunoascuta.
Ajung la un taxiu ,omului i se face mila de mine si ma ia cu promisiunea ca-i platesc la intoarcere (stiam ca aveam aia 500 de mii pe masa din bucatarie). Intre timp era cam 8.15 la 11 trebuia sa fiu inapoi la scoala dupa copil si asta ma stresa mai mult decat imbracamintea. Taximetristul om cu suflet bun decide sa taie randul la statuie la Aviatorilor sa ajungem mai repede. Si am ajuns primii dar in fatza echipajului de politie de langa statuie. Ne trag astia pe drepta taximetristul imi zice ‘Aratati si mai disperata, va rog!’, eu imi bag fatza de ‘Zbor deasupra unui cuib de cuci’,si cu rotire de ochi si buza tremuranda ii explicam si politistului la care asta zice ‘va las sa o rezolvati pe doamna apoi va intoarceti sa platiti amenda, eu stau pana la 9.30 aici. Va retin actele cand va intoarceti si platiti le aveti inapoi)

Ne continuam drumul dimineatza zi de munca trafic blocaj nervi. Noi discutam in masina despre divortz ca omul avea o problema din asta. Ajungem la 1 mai, ca sa castig timp bunicul imi arunca cheile pe geam si ne intoarcem spre casa matusi-mii sa iau bani sa-i platesc soferului. Iar trafic iar ambiantza din Bucuresti ajungem in sfarsit, zbor pana la etajul 4 glontz la masa din bucatarie si nu era nici un banutz (‘Onusicaaa, am ascuns banii de la mami…..!’). De data asta mi s-a facut rau , acu ma fac? Imi aduc aminte unde tine matusi-mea dolarii, ma duc sa vad daca-s acolo erau doar de-o suta(noroc ca unchimiu era comandant de nava da daca era student ca mine cine stie cum trebuia sa platesc). Iau 100 de dolari si cobor …iar…..
……………si in continuare in pijama………………
‘Domn sofer, am bani da n-am lei am doar dolari, mergem repede sa-i schimbam va rog va rog va rog frumos sa ma scuzati!!!’
‘-Domnisoara tu vorbesti serios?
Bine, hai repede stii vreun exchange pe aici?’
Stiam vro doua , amandoua deschideu la 10 juma deci peste vro 45 de minute
Imi venea sa intru in pamant credeam ca mor de rusine si aveam pofta de tigara. O luam spre alta casa de schimb valutar stiuta de taximetrist de data asta dar ceva mai departe. Eram si mai stresati ca omu trebuia sa se duca sa se intalneasca si cu politistul apoi…………Bon un exchange ma infatzisem eu cu 100 de dolari si aud : Buletinul va rog!

In gandul meu : nu ma vezi preietene ca-s in pijama ca o femie nebuna? ce te astepti sa umblu accesorizata cu geanta si acte? Ma duc la sofer ii zic dati-mi va rog buletinul ca-l cere…Omu raspunde ‘Pai nu-l am domnisoara ,nu stii ca mi l-a oprit polististul?)
Iar in masina decidem sa ne intoarcem la statuie la Aviatiei sa recuperam actele omului. Politistul ne vede venind (io in continuare pe scaunul din drepata ), nu i-a mai explicat nimeni ce si cum ca n-ar fi crezut
Recuperam actele, schimb banii, ii platesc omului si cursa de aproape 3 ore si amenda ii multumesc si-mi zice omul
‘Bine ca a trecut dar te rog frumos ceva, promite-mi ca azi nu mai iesi din casa!’
Tin minte cand am ajuns inapoi sus la patru cum m-am aruncat in fotoliu, tremurand de adrenalina si sperietura, gandindu-ma cum explic totul folosirea dolarilor si pregatita pentru limba materna si palma paterna…..A, si hotarata sa ma razbun pe Elena ca a ascuns banii
Cand a venit de la scoala mi-a aratat copilul unde i-a ascuns, in debara pe sacul de cartofi, daca nu mi-a trecut prin cap……

P.s. sper ca anumite persoane sa nu-si bage nasul si pe aici sa-mi provoace greatza iar……..